Iisus a spus: “Daca nu muriti, nu veti trai.”

Trebuie sa murim cu totii in fata naturii noastre inferioare, renascand in fata naturii superioare, asemenea grauntei ce moare in pamant ca sa poata incolti mai tarziu. Trebuie sa murim in fata vechilor forme, preluand altele noi, si astfel vom supravietui.

Cea mai mare greseala a oamenilor consta in tendinta de identificare cu propria lor personalitate. Aceasta personalitate este aceea care isi exprima dorintele, gandeste, sufera, iar omul se straduieste sa-i satisfaca toate exigentele.

Oamenii se identifica la nesfarsit cu personalitatea si, mai ales, cu corpul fizic, lucru ce-i leaga de lumile inferioare. Omul intelept ce cauta raspunsuri va intelege ca el nu este corpul, ci ca este in realitate o parte din Dumnezeu. Cel ce se va identifica cu natura sa superioara va deveni constient ca este o parte a divinitatii.

Toate slabiciunile isi au radacina in personalitate. Cand se abandoneaza personalitatii, omul devine egoist, interesat numai de el si vrea ca lumea din jur sa-l serveasca. Atata timp cat personalitatea va ocupa un loc important in viata sa, omul va fi mereu tulburat, pentru ca va exista intotdeauna cineva care nu-l va baga in seama si va refuza sa-l aprecieze.

Cat timp va veti identifica cu personalitatea veti fi vulnerabili, pentru ca ea va va indemna mereu sa aveti pretentii imposibil de satisfacut. Niciun sistem sau metoda nu va reusi sa amelioreze manifestarile naturii inferioare. Din cauza materiei prea dense din care este formata si a radacinilor ce o leaga de interiorul nostru, ea are legatura cu entitati si cu forte inferioare care o hranesc si o incurajeaza. In schimb, individualitatea este legata de Cer si are radacini in regiunile cele mai inalte.

Scopul practicilor spirituale este de a ajuta individualitatea sa se manifeste prin noi, zi de zi. Desigur, acest proces este de durata si sunt necesare multe eforturi. Prin constiinta noastra, noi ne aflam intre personalitate si individualitate si suntem responsabili de manifestarile lor in viata noastra. Cum nu exista o adevarata separatie intre cele doua naturi, individualitatea cauta mereu sa influenteze personalitatea in sensul cel bun, dar personalitatea, dorind sa fie libera si independenta, isi face de cap, nu asculta decat foarte rar de impulsurile venite din inalt. Desi ea este sustinuta de individualitate, personalitatea i se opune pana in momentul in care, datorita eforturilor depuse de omul tenace si sarguincios, individualitatea reuseste sa se infiltreze in ea ca sa o controleze si sa o domine. In acel moment personalitatea devine atat de supusa si de ascultatoare, incat devine identica cu individualitatea: aici gasim adevarata fuziune, adevarata iubire.

Iata ceea ce trebuie sa faca discipolul: in mijlocul framantarilor vietii el trebuie sa supuna personalitatea individualitatii, pana cand prima va deveni un instrument docil aflat la dispozitia sa. Acesta este scopul tuturor practicilor si exercitiilor invatate in scolile initiatice.

Pentagrama – steaua cu cinci colturi – este simbolul omului perfect. Ea reprezinta omul asezat pe cele doua picioare si avand mainile intinse. Varful ei este in sus, acesta reprezentand relatia sa cu divinul. Mainile deschise exprima abandonarea in mana divinitatii.

Omul este o pentagrama vie, ce poseda cele cinci virtuti: iubirea, intelepciunea, adevarul, dreptatea si bunatatea, care sunt virtuti ale lui Hristos. Cele cinci virtuti sunt necesare in evolutia omului.

Putini oameni cunosc legatura intre virtuti si organismul uman. Bunatatea are drept corespondenta picioarele, justitia – mainile, iubirea – gura, inteligenta – urechile si adevarul – ochii.

Adevarul apartine spiritului, iubirea – sufletului, intelepciunea – intelectului, bunatatea – inimii si dreptatea – vointei.

Putem regasi si o corespondenta cu cele cinci elemente. Vointa corespunde pamantului, inima – apei, intelectul – aerului, sufletul – focului, spiritul – eterului.

Pentagrama cu varful in sus reprezinta omul a carui gandire este orientata spre Dumnezeu, mainile si picioarele sale sunt subordonate lucrarii in serviciul divinitatii. Daca rasturnam pentagrama, omul va avea capul in jos si nu se va mai supune ordinii divine.

Pentru ca acest simbol sa devina cu adevarat eficient, trebuie sa lucram ca sa devenim noi insine, in interiorul fiintei noastre, adevarata pentagrama.

–

extras din cartea “Limbajul figurilor geometrice” de Omraam Mikhael Aivanhov