Despre o carte: Sotia tacuta (A.S.A. Harrison)

Romanul “Sotia Tacuta” este centrat pe personajele sale si pe analiza lor psihologica. Este genul de poveste care se invarte in jurul unei relatii de cuplu, o relatie de compromis in care lucrurile se desfasoara calm, dupa acelasi tipar zi de zi chiar daca ambii stiu ca realitatea este alta. Totusi, viata monotona le aduce acel confort al caminului conjugal la care nici unul, nici celalat nu sunt dispusi sa renunte.

El este un antrepenor bogat, de succes, care duce o viata dubla – pe de-o parte are relatia cu Jodi, femeia care-i sta alaturi de 20 de ani si a carei stabilitate, calm si sustinere l-au condus pe culmile succesului, iar pe de alta parte are o relatie cu o tanara, instabila, neexperimetata, dar care tocmai prin acea tinerete si pasiune il incita si preseaza sa renunte si sa accepte o viata noua, alaturi de ea si de bebelusul pe care urmeaza sa il nasca.

Jodi, psihoterapeut de profesie, se bucura de un trai prosper, linistit, aparent ordonat; isi traieste viata dupa pulsul rutinei, fiind genul de femeie care trece cu vederea scaparile partenerului, si care este mai degraba fidela ideii de stabilitate, decat relatiei in sine. O stabilitate, obisnuinta, rodata in 20 de ani de trait impreuna.

Imi place cum lectura abordeaza pe rand atat parerea ei, cat si a lui. E interesant cum le sunt analizate trairile si sentimentele vis-a-vis de infidelitate, tradare, camin, familie etc.

Jodi este scoasa din zona de confort atunci cand constata ca Todd, partenerul ei ia decizia de a pleca de acasa si, mai mult, decizia de a o lasa pe drumuri. Se trezeste la cruda realitate, aceea de a fi nevoita sa plece din casa ei, din luxul cu care era obisnuita, dar mai ales ajunge sa descopere cauza, ceea ce sta la baza comportamentului ei, acela de a “inchide” ochii la tot ceea ce nu doreste sa vada. Este exact genul acela, cum poate multe dintre noi, femeile, suntem sau am fost macar o data in viata, privesti intr-o alta directie doar pentru a nu vedea ceva ce nu doresti sa vezi, insa realitatea este ca facand acest lucru acea situatie nu dispare, este tot acolo.

Astfel, Jodi ajunge sa constientizeze trecutul sau, copilaria, viata de familie alaturi de parinti si frati, modele comportamentale pe care le-a preluat, desi si-a spus ca niciodata nu va face asta. Un abuz ingropat foarte adanc in inscontient iese la iveala printr-un vis pe care i l-a povestit unui profesor, in perioada in care, fiind in formare ca psihoterapeut, s-a lasat pe mana acestuia pentru a fi “analizata” dupa metoda lui Adler.

Un alt aspect este faptul ca pe parcursul cartii sunt amintiti marii psihologi din ultimul secol: Adler, Jung, Freud.

Partea de thriller intervine cand apar idei si planuri de crima, se si intampla o crima, insa lucrurile nu sunt spectaculoase, ci chiar previzibile. Nu este genul acela de triller in care stai cu sufletul la gura asteptand sa citesti ce urmeaza, este mai degraba tipul care analizeaza si diseasca trairile, disperarea, socul, (poate chiar) natura umana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *