Trezirea spirituala

Viata aici pe acest Pamant, asa cum majoritatea o traim este plina de provocari, probleme de rezolvat, alergatura si tot ceea ce implica supravieturirea din punct de vedere material. Asa suntem educati, as spune programati inca de cand suntem copii, incepand de acasa prin educatia parintilor, continuand cu anii de scoala in care ni se impune ce sa studiem, cum s-o facem, cum sa gandim astfel incat in viitoarea viata de adult sa putem fi pe picioarele noastre din punct de vedere material, bineinteles.

Ne trezim ca suntem nefericiti, neimpliniti, ne simtim singuri si oricate am „avea” dupa normele si regulile impuse de societate ca fiind „normale” totusi lipseste ceva.

Ma gandeam la o comparatie, un om care n-are cunostinta de cine este el cu adevarat, de esenta sa divina si de faptul ca viata aici si acum inseamna mai mult decat a-ti umple stomacul, a merge la serviciu, a face sex si a iesi cu prietenii; traieste intr-o casa, de exemplu, iar in aceasta casa, se invarte iar si iar, gaseste placeri puerile, interactioneaza cu vecinii acestei case, se ocupa de ceea ce a fost invatat ca TREBUIE sa faca, este intr-o continua lupta cu el insusi, cu boala, nefericirea, lipsurile de tot felul. Oricat ar avea, ar acumula, un om, niciodata nu va fi multumit, intotdeauna va dori mai mult pentru simplul motiv ca e incababil in acest stadiu, sa-si mute privirea de la ceea ce NU ARE, la CEEA CE ARE. Impropriu spus, pentru ca a avea sau nu ceva e relativ, mai degraba e vorba de a fi recunoscator sau nu. A privi cu recunostinta toate darurile vietii.

Omuletul nu are cunostinta, nu-si inchipuie ca poate iesi din acesta casa, ca tine de el, de dorinta sa de explora si de cunoaste mai mult decat i s-a oferit sau i s-a impus sa cunoasca.

Ce se intampla cand omul nostru decide sa scoata macar capul pe fereastra casei? Aerul proaspat si revigorant il izbeste, lumina soarelui, albastrul cerului, pasarile care ciripesc natura, florile etc. Toate acestea incet, incet, le descopera si afla ca exista mai mult si devine dornic de a cunoaste. Astfel, in urmatoarea zi iese pana-n curte si tot asa. Putin, cate putin. Astfel omul nostru se schimba, devine mai linistit, mai calm, fericit, e cu gandul doar la ceea ce e afara.

Ceilalti observa schimbarile si incep sa-si faca griji, ce se intampla cu el? Care-i motivul datorita caruia arata asa, mai tanar, e mai optimis, e chiar… fericit? Cum poate fi fericit cand nu are dormitorul mobilat sau nici macar n-are un salariu mare?

Cand omul nostru le povesteste despre descoperietea sa, anume ca exista viata in afara acestei case, acestia il numesc nebun, ii spun ca si-a pierdut mintile ca nu exista nimic din ceea ce el povesteste, ca totul se rezuma la acea casa, acolo e viata si nu in afara ei.

Cam asa este si cu trezirea din punct de vedere spiritual: constati ca exista mai mult si doresti sa cunosti si sa afli mai mult. Viata ti se schimba, prietenii ti se schimba, anturajul, modul de a gandi, de a relationa, de a trai. Privesti viata cu alti ochi, cu iubire si respect!

M-am inspirat din cartea lui Octavian Tiganus, „Incursiuni intr-un viitor deja prezent” si o sa inchei cu doua citate din aceasta carte pe care v-o recomand. Am citit-o acum multi ani si am dat intamplator de niste fragmente pe care le-am salvat, orice carte recitita dupa un numar de ani te face sa intelegi si sa asimilezi informatiile la un nivel mai profund pentru simplul motiv ca nu mai esti unde erai atunci, ci esti pe un alt palier, superior.

 

„Dragilor, incercati sa intelegeti Camera Roșie ca fiind o banda de frecvente foarte joase, singura unde pot avea loc experiente atat de limitate, unde exista suferinta si boala si lipsuri si nevoi, cam tot ce se poate asimila in aceasta categorie. Usa despre care vorbeam, si pe care multi ar accepta-o ca existand daca ar putea-o palpa, este desigur tot o banda de frecvente, dupa care Lumina este Tot Restul, adica intregul, Nelimitarea, Infinita Infinitate a restului Frecvențelor, manifestate desigur prin Energie si Informatie nedeformate si nefiltrate limitativ.”
[…]


”Iubiti semeni, pe orice cale as cauta sa va explic, mesajul va ramane acelasi: deveniti constienti, maturi, responsabili, intregi, nu va multumiti ca altii v-au spus ca deja sunteti. Voi simtiti ca nu sunteti asa, nemultumirile voastre va avertizeaza despre acest lucru. Lipsa bucuriilor va avertizeaza, lipsa de sanatate si fericire va soptesc acest adevar. In adancul sufletelor voastre stiu sigur ca simtiti chemarea nemarginirii si contrastul cu experienta de zi cu zi. Stiu pentru ca si eu le-am simtit, si eu m-am tot mintit cu semisatisfacții si pseudoimpliniri, dar imboldul de a cauta nu l-am putut invinge.
Foarte putini sunt cei care, nemotivati de o situatie limita, isi mai gasesc timp sa caute ceva in precipitata si mereu mai aglomerata ”realitate” pe care o traiesc. Ca atare, unul care cauta semeni interesati de gasirea unei usi, va trebui sa apeleze la cei deschisi acestei cautari, prin chiar suferinta lor aparenta.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *